Pregătesc un gen nou de spectacol, lecture-théâtre (lectură-teatru) și prezint un fel de avant-première la prietena mea Liliana Iacob care mi a devenit mescena. Este o călătorie scurtă de patru zile.

Prietenie, căldură, înțelegere și mescenat fac doar unu la prietena mea. Când sunt la ea acasă, sunt la mine ; bine nu chiar la mine pentru că ea verifică dacă am pus un paltou cald când merg în oraș, și este iarnă, sau dacă pantofii se potrivesc și așa mai departe. Înanite să iau zborul mi a spus la telefon să nu cumva să merg în țară cu pantalonii mei de voal ! Fiecare ar vrea să fie independent, dar rigoarea preitenei mele, exact ca ceea unei alte prietene, Ileana Iliescu, fostă prima balerină, îmi face foarte bine.

Țuică. Tare îmi plăce să băau un pahăr sau doi când sunt « acasă » la București ; nu când sunt la mine la Neuchâtel și nici dacă sunt la București cu străini. Nu am o explicație, este o dimensiune specială. Liliana înțelege.

Primirea românească. Așa cum am spus, primirea Lilianei este perfectă. N-a avut timp să pună toate farfuriile pregătite pe masă înaintea să fac poză, dar mie mi este de ajuns. Liliana este o gazdă perfecta : știe ce i plăce fiecărui invitat, ce hrânește visele celorlalți și ce le plăce. Este un dar și ea este foarte talentată. La ea nu este nevoie să faci un efort, totul merge de la sine.

A două zi. Întămplarea este o prietenă în viață mea. Călătoria de acum a coincis cu celebrarea în sala Ateneului Român a celei de a 70-a aniversări de la înființariea orhestrei medicilor. Am o altè pritenă, Valentina, violonistă, care cântă în orhestră. M-a invitat la repetiție și la spectacol. Valentina înseamnă prelungirea perioadei mele de legătură strânsă cu Bucureștiul fiind nepoata doamnei Elena Oprescu, secretara Operei Române care, în anii mei de studii ca tânără aspirantă la statutul de balerină, m-a ajutat foarte mult. Invitația Valentinei m-a făcut să-mă simt ca pe vremuri după studii mergeam la repetiții și la spectacol. Nu uit că din primii bani cu care am fost remunerată pentru o participare la un spectacol al Operei n-am putut să cumpăr altceva decât cărți pentru că ele durează o viață întreagă. La repetiția orchestrei medicilor, am mai întâlnit o altă prietenă, tot violonistă, Eugenia Agarici, medic independent și membru al formației.

Programul concertului : sub conducerea lui Iosef Ion Prunner am auzit preludiul n^o 3 din Lohengrin, Wagner, Dansul macabru, Liszt cu pianistul Cristian Budu, faimosul Concert pentru doiuă viori – interpretat de Geza Hosszu Logocky, un violonist virtuos, și Antonio Piculeță, elevul lui foarte talentat – un adevăra! răsfăf ! introducere și Rondo Capricioso, Saint-Saens , tot cu Antonio Piculeață, și Symfonia n^o 3 cu orgă de Saint-Saëns. În ziua respectivă a fost înregistrarea și un fotograf lua instantanee. Deși aveam aparatul meu de fotografiat și mobilul meu, Intuiția mi a ghidat să i cer o poză cu Anton P. Bine am făcut pentru că pozele mele n-au fost reușite. Intuiția este un alt ingredient vital în viața mea.

Fotograful Adrian Stoicoviciu. Nu mă știa dar a avut încredere și din pozele trimite am păstrat câteva :

Încă trei imagini :

O poză spune multe și aici se vede că spiritul violonistului este în lumea muzicii și nimeni n-ar fi surprins să afle ca este o persoană foarte deschisă și caldă. El era pe scena la repetiție și obervând că fac poze și mi a făcut semn cu mână și a zimbit.

Zilele petrecute la București mia au dat impresia, de data asta, ca pentru scurt timp trăiam viața mea de atunci în prezent. Nu este ușor de explicat dar : repetitții, concert, câteva vorbe schimbate cu muziciani la sfârșit, bar după concertul, întâlnirea cu un pictor și un iubitor de chitară, dormit la un hotel, plimbarea prin București, o halbă de bere nefiltrată într-un bistrou, schimb de vorbe plăcute cu necunoscuți pe trotoar. Totul a fos ca un vis. Așa a fost viață mea atunci.

Lectură-teatrul la Liliana. Am închis visul cu prezentarea spectacolului meu lui Liliana. Fac revizuire de texte în franceză și am dat de un scriitor, Jean-Loup Chiflet, care scrie despre limbă franceză, despre frumusețea și greutățile ei. Este un răsfăț să citiți cărțile lui. Cărțile care m-au inspirat sunt J‘ai un mot à vous dire și J’ai encore un mot à vous dire. Idea de a scrie aceste cărți i-a venit lui Jean-Loup când a citit o frază a lui Victor Hugo in Contemplații :

Car le mot, qu’on le sache, est un être vivant

Povestea : Jean-Loup își spune că este adevărat și imediat pune un anunț într-un ziar : « Caut un cuvânt care ar avea două cuvinte să-mi spună. Luați legatură prin ziar. Discreția asigurată. » Trei zile mai târziu ntâlnește un cuvănt care i povestește cum s-a născut, cum a fost la școală, unde mergea în vacanțe, ce prieteni avea, ce studii a făcut, traiectoria profesională câtorva cuvinte, ce meserie și a ales și ce multăumire are.

Părerea prietenei mele Liliana : Jean-Loup este, într-adevăr, un mare iubitor al cuvântului, căruia îi simte pulsul, sensibilitatea, intențiile, menirea în viață. De aceea se poartă cu cuvintele precum un părinte cu odraslele sale dragi și de aceea încearcă, cu perfectă intuiție de pedagog și într-o manieră extrem de amuzantă, să ne facă și pe noi să le iubim și să avem grijă de ele.  

Iar Zully dovedește, prin tot ceea ce întreprinde în ultimul timp în domeniul literar, o grijă impresionantă pentru cuvântul scris, izvorâtă din aceeași iubire pentru o exprimare corectă, elegantă și expresivă, ca și Jean-Loup. În plus, talentul ei artistic își spune cuvântul la modul cel mai fericit atunci când dă viață unui text literar. Fiindcă Zully este nu doar balerină, ci o artistă completă, și încă una capabilă să dea strălucire oricărui act artistic în care se angajează cu credință, cu pasiune. Căci e făcută pentru scenă! Scena, sub orice formă, e casa ei !  Până și salonul meu a devenit, pentru o oră, scena pe care Zully și-a demonstrat talentul actoricesc de data asta, dacă mai era nevoie ! (l-a mai folosit și cu alte ocazii, și în alte scenarii). De data asta, așezată comod într-un jilț vechi, în fața unui covor persan la fel de vechi și a șemineului din salon, Zully, purtând un costum de scenă creație proprie (de o frumusețe nobilă și elegantă : voal negru presărat cu steluțe aurii) a citit unicei spectatoare din fața ei, eu, prietena și admiratoarea ei dintotdeauna, fragmente din savurosul text al lui Jean Loup adaptat și îmbogățit cu comentariile lui Pierre Buffiere de Lair și ale ei. A făcut-o cu o implicare și înțelegere profundă a subtilităților rafinate și de cele mai multe ori amuzante ale acestui text, încât nu mi-am putut abate ochii și urechile nici măcar un moment de la captivanta sa lectură-teatru, act artistic exemplar și demn a fi prezentat într-un cadru mai larg, în fața elevilor din școli, de exemplu, căci ar putea constitui o modalitate mult mai atractivă de a-i face pe tinerii de azi să își iubească și să-și respecte mai mult frumoasa limbă care le este zestre.

Nu pot să nu transcriu cuvintele Lilianei când i am transmis articulul să mi adăauge părere ei. Sunt protretul ei ! Draga mea, îți mulțumesc din suflet pentru gândurile și impresiile tale bune în legătură cu scurtul sejur petrecut în casa mea, casa noastră, unde vei fi mereu primită cu prietenie si sentimente sincere (chiar dacă uneori însoțite de cicăleală!)

Legături :

• Turneul în România (dans-teatru) ;
• Spectacle lecture-théâtre ;
• Rencontre 21 : Jean-Loup Chiflet, Clément Drouin,at Pierre Buffiere de Lair et Zully ou pas de quatre ;
• Révision de textes en français ;
• Rencontre 15 : Le Figaro ;
• Rencontre 22 : Pierre Dubois, ancien conseiller d’Etat ;
• Rencontre 13 : Serge Alzérat et « Sous les jupons de l’Histoire ;
• Rencontre 6 : Paul du Marchie van Voorthuysen – (In English here) ;
• Rencontre 7 : Micha et Olia Verkholantsev – (На русском сдесь) ;
• Rencontres 11 : Freddy Landry ;
• Rencontre 14 : Jean-Pierre Garnier Malet – (In English here) ;
• Rencontre 18.1 ; Beaumarchais, homme de génie ;
• Rencontre particulière (numéro hors-série) : André Oppel et la culture.

Si vous désirez laisser un commentaire, deux façons de procéder :

• directement par courriel (voir contact sur ma page d’accueil) ;
• si vous avez une plateforme WordPress, vous pouvez facilement l’insérer au bas de cette page.